Copilul care a schimbat totul

Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii” (Isaia 9:6).
Isus Cristos este motivul Sarbatorii Craciunului! In El avem toate lucrurile, viaţa, mişcarea şi fiinţa, răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, slobozenia şi apropierea de Dumnezeu cu încredere. Fara Cristos nu exista Craciun!
Cand Isus Cristos s-a nascut, El a adus cu Sine pe pamantul nostru dragostea, bucuria, armonia, infierea si speranta.

Dumnezeu este dragoste, iar Fiul Sau Isus este materializarea dragostei divine, intruchiparea adevaratei iubiri sacrificiale. Pe cand nu existam niciunul, Dumnezeu isi gasea placerea in fiii oamenilor si chiar inainte ca decadenta omenirii sa atinga cote alarmante, El a promis o Samanta care va zdrobi capul sarpelui, pentruca inima Lui vibra de pasiune rostind cuvintele: “dar Mă voi îndura de tine cu o dragoste veşnică, zice Domnul, Răscumpărătorul tău.” Astfel, “dar, când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca să căpătăm înfierea” (Gal. 4:4,5). Dragostea Lui pentru noi l-a purtat pe Pruncul Isus de la iesle la Golgota, unde a capitulat in fata iubirii desavarsite a Tatalui fata de fiintele create, oferindu-se ca Miel pentru jertfa. Prin sacrificiul adus “Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit” rupand blestemul pacatului si surpand puterea mortii: “Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici … nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Isus Hristos, Domnul nostru”(Rom. 8:38,39).

Prin nasterea Sa, Isus a produs bucurie atat in cer cat si pe pamant. Desi nu s-a gasit un loc decent pentru ca El sa se nasca decat in iesle, pe paie, inconjurat de vite, Copilul Isus a fost implinirea viselor, deoarece in nasterea Sa se implineau profetiile prin care un Urmas era promis lui David si un Salvator lui Israel; de aceea ingerul le-a zis pastorilor: „Nu vă temeţi! Vă aduc o veste bună care va produce o mare bucurie întregului popor”(Luca 2:10); “norodul acesta, care zăcea în întuneric, a văzut o mare lumină; şi peste cei ce zăceau în ţinutul şi în umbra morţii a răsărit lumina” (Matei 4:16). Dupa tacerea din Apocalipsa, Cerul astepta ca lucrarea Fiului sa fie ispravita asa incat “în cer va fi mai multă bucurie pentru un singur păcătos care se pocăieşte”(Luca 15:7).

Pruncul Isus a venit sa aduca armonie intre Dumnezeu Tatal si oameni, pace si bucurie intre semeni, parinti si copii… revelandu-ne modelul existential al Sfintei Treimi: “Există trei (Persoane) în calitate de martori [în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt; şi aceştia sunt în armonie unul cu celălalt”(1 Ioan 5:7), cerandu-ne prin cuvintele Apostolului Pavel: “Maturizaţi-vă. Încurajaţi-vă unul pe altul. Promovaţi acelaşi mod de gândire. Trăiţi în armonie; iar Dumnezeul dragostei şi al păcii, va fi cu voi”(2 Cor. 13:11) pentruca sa-I urmam exemplul: “Să aveţi «sare» în voi şi să trăiţi în armonie unii cu alţii”(Marcu 9:50b). Astfel se implineste promisiunea: “Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată. El va întoarce inima părinţilor spre copii şi inima copiilor spre părinţii lor, ca nu cumva, la venirea Mea, să lovesc ţara cu blestem!”(Mal.4:5,6).

Emanuel ne-a oferit un loc in familia Lui invitandu-ne sa luam si sa purtam impreuna jugul slujirii cu pasiune si daruire, ca “robi ai neprihanirii” (Rom. 6:18) cu responsabilitati dar si privilegii pe masura: “voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de înfiere care ne face să strigăm: „Ava!, adică: Tată!” Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El” (Rom. 8:15-17). Animati in trairea noastra zilnica de dorinta mistuitoare a Domnului Isus de a fi ceea ce Tatal doreste sa fie si de a face ceea ce Tatal doreste sa faca, cuvintele Invatatorului razbat pana la noi: „Iată mama Mea şi fraţii Mei! Căci oricine face voia Tatălui Meu care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră şi mamă”(Mat.12:49b,50).

Cristos a adus speranta in lumea noastra deznadajduita si plina de cicatricile pacatului manifestat in toate formele prin “imoralitate sexuală, impuritate, desfrânare, închinare la idoli, vrăjitorie, duşmănie, cearta, gelozie, mânie, egoism, neînţelegeri, dezbinări şi formarea de partide; invidie, beţie, orgii şi alte fapte asemănătoare cu acestea”(Gal. 5:19-21). Dreptatea lui Dumnezeu trebuia satisfacuta, iar sentinta era clara: “Plata pentru păcat este moartea… însă darul lui Dumnezeu este viaţa eternă în Isus Cristos, Domnul nostru”(Rom. 6:23). La cumpana dintre milenii, Printul Pacii reaprinde flacara sperantei, inchizand bucla istoriei umanitatii despartita de Dumnezeu, readucandu-l pe om in intimitatea sfanta cu Creatorul sau. “Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.
Voi Mă veţi chema şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta. Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima”(Ier.29:11-13).

Lumina a strapuns intunericul pentru totdeauna, Iubirea a invins ura si indiferenta, bucuria a inundat inimile si caminele umbrite de tristete, si in ciuda diferentelor dintre noi, putem trai in unitate si armonie, iar speranta a surclasat deznadejdea si disperarea pentruca Dumnezeul Atotputernic si indurator S-a coborat printre noi. Cei saraci au destul, cei bolnavi sunt vindecati, cei legati sunt eliberati, cei neinsemnati sunt pretuiti, ratacitori in lumea aceasta, avem acum un scop maret pentruca Pruncul Isus n-a ramas in iesle, nici pe cruce si nici in mormant. Daca privim atent, Il vom vedea imbracat in slava si glorie, pentruca El este Copilul care a schimbat lumea, El este Mielul – Leu.

Aceste ganduri constituie chemarea la intoarcerea catre Cel care a prilejuit Sarbatoarea, o invitatie de-a ne pleca genunchii, dar nu la iesle, ci in fata Tronului pe care domneste Imparatul nostru “Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic”(Apoc.1:8) Cel vrednic sa primeasca slava, cinstea şi puterea, căci El a făcut toate lucrurile şi prin voia Lui stau în fiinţă şi au fost făcute! Amin.

Autor: Filip Mircea

Lasă un răspuns