Porumbelul lui Noe

doveIubiti cititori, sa spunem din toata inima ca: Slavit sa fie Domnul! Amin! M-am hotarat pe neasteptate sa impartasim impreuna din cuvantul Domnului cateva indemnuri de natura spirituala,pentru marirea nadejdii, credintei si dragostei noastre in Dumnezeul nevazut, Creatorul cerului si al pamatului si deopotriva al nostru. Stiti desigur caci cuvantul lui Dumnezeu are puterea aceasta de crestere spirituala. Psalmul 1 vers.2, fericeste pe omul care”isi gaseste placerea in Legea Domnului si zi si noapte cugeta la Legea Lui”. Un astfel de om care pana si noaptea mediteaza la Dumnezeu si lucrarile Lui, este asemanat cu un pom roditor care este sadit langa apele „cuvantului lui Dumnezeu”. Un astfel de om, este asigurat de Dumnezeu,de cuvantul Lui ca „isi va da rodul la vremea lui, si ale carui frunze nu se vestejesc si tot ce incepe, duce la bun sfarsit”.

In Psalmul 119 vers.11 ni-i se spune despre omul lui Dumnezeu care” strange in inima lui Cuvantul lui Dumnezeu” ca el face lucrul acesta cu scopul bine determinat de a nu mai pacatui impotriva Domnului. Cuvantul scripturilor este scut pentru cel credincios impotriva diavolului si a pacatului. Apostolul Pavel in cuvantarea adresata presbiterilor din Efes le spune in felul urmator: „Si acum, fratilor, va incredintez in mana lui Dumnezeu si a Cuvantului harului Sau, care va poate zidi sufleteste, si va poate da mostenirea cu toti cei sfintiti”. Pavel le spune acestor oameni sa aiba in vedere cuvantul lui Dumnezeu care le poate da hrana spirituala, acest cuvant al harului, adica darul din partea lui Dumnezeu si care prin respectarea lui le da cu siguranta mostenirea vietii vesnice.

Dar sa revenim la subiectul pe care vreau sa il dezbatem si anume sa invatam de la aceasta pasare gingasa cu numele de porumbel, creata de Tatal in ziua a cincea a creatiei, zi in care Dumnezeu a creat pestii si tot ce misca in apele marilor si pasarile cerurilor, implicit si porumbelul. In Genesa capitolul 1 versetul 22 apare pentru prima data in Biblie ca Dumnezeu binecuvanteaza ceva, respectiv si aceasta pasare lipsita de rautate, cum o numeste chiar Domnul Isus. Deci in primul rand porumbelul lui Noe care se afla in corabie impreuna cu el, in corabia care asigura protectia lui si a familiei lui, era o pasare binecuvantata de Dumnezeu. Desigur ca in Scripturi, porumbelul este adesea simbol al Duhului Sfant si in sensul acesta avem texte biblice care ne spun de exemplu ca la botezului Domnului Isus, in momentul in care Domnul se ruga, s-a deschis cerul si Duhul Sfant a coborat peste El in chip trupesc ca un porumbel. Daca atunci chiar s-a vazut un porumbel real sau nu, de cei care erau prezenti la botezul Domnului, nu putem sti cu exactitate si nici nu ne intereseaza lucrul acesta. Doream sa va arat un text in care porumbelul apare, sa spunem asa, ca un simbol al Duhului Sfant.

Sa revenim insa la aceasta pasare, de data aceasta nu ca la un simbol al Duhului Sfant ci as vrea sa aseaman porumbelul cu noi, ca si credinciosi ai Domnului, ba mai mult chiar sa invatam de la aceasta pasare. Spuneam ca ea a fost binecuvantata de Dumnezeu inca de la inceputul creatiei.

Ce iti spune asta tie si mie care suntem binecuvantatii Domnului ?

Mie cel putin, imi umple inima de recunostinta fata de Acela care si-a dat viata pentru mine pe dealul Golgotei, ca sa pot fi si eu binecuvantat la dreapta Tatalui. Amin!
Daca deschidem Bibliile la Genesa capitolul 8, acolo vedem sfarsitul potopului de pe vremea patriarhului Noe. El are in corabia lui cel putin o pereche de porumbei si multe specii de pasari. El da drumul intai unui corb din corabie care nu se mai intoarce, desii inca pamantul este acoperit de ape. Probabil aceasta pasare necurata a poposit pe cadavrele care pluteau pe suprafata apelor si chiar s-a hranit cu ele. Apoi Noe deschide fereastra corabiei lui si vazand ca corbul nu se mai intoarce, da drumul unui porumbel. Insa porumbelul nu gaseste un loc de poposire, pentru ca el nu accepta sa se aseze pe „starvurile lumii aceleia” si se intoarce la Noe in corabie. Noe intelege ca inca mai erau ape involburate pe suprafata pamantului.

Ce inveti tu si eu de la aceasta pasare cu care as vrea sa semanam cu totii?

Porumbelul lui Noe ne invata prin comportamentul lui, sa nu ne lipim inimele de gunoaiele acestei lumi, si ne mai invata sa nu ne hranim cu starvurile in putrefactie ale acestei lumi. Cand spun starvuri inteleg prin aceasta orice lucru pacatos si hidos pe care diavolul ni-l prezinta ca si ceva bun si folositor noua. Insa pasarea aceasta, putem spune ca este glasul lui Dumnezeu care ne avertizeaza sa nu ne legam inimile de lucrurile lumii acesteia trecatoare, ci mereu si mereu sa ne intoarcem in corabia salvarii noastre pregatita de Dumnezeu Insusi care este chiar Domnul nostru Isus Hristos. Daca nu reusim singuri sa ne intoarcem de la pacat la Dumnezeu, dar avem totusi dorinta aceasta in inimile noastre, atunci Dumnezeu va intinde mana dupa noi exact cum a facut acest om drept Noe, cu porumbelul lui. Dupa ce Noe introduce porumbelul in corabia salvatoare, dupa alte 7 zile ii da drumul din nou. De data aceasta spre seara, porumbelul se intoarce inapoi la corabie avand in ciocul lui o frunza de maslin rupta de curand.

Noe prin aceasta frunza, are semnul ca apele au scazut de pe pamant. Din aceasta intamplare putem invata ca si noi sa ducem mesajul evangheliei salvatoare (frunza de maslin), semnul impacarii omului cu Dumnezeul lui, la toti oamenii. Sa avem grija ca ziua este pe sfarsit „este seara”. Dar ca sa avem putere in marturisire sa ne intoarcem din nou si din nou in corabia lui Dumnezeu, adica chiar la Dumnezeul nostru care ne da putere sa-L marturisim sub calauzirea Duhului Sfant. Dupa inca sapte zile (deci a treia oara), Noe da drumul porumbelului din nou, dar el nu se ma intoarce la Noe niciodata.Pentru Noe devine clar ca mania Domnului s-a sfarsit si ca incepe o noua era pe pamantul reinnoit. Si noi fratilor dupa ce am procedat ca acest porumbel, adica ne-am pazit neintinati de lume, facand din Domnul scutul nostru de adapost, apeland mereu la ajutorul mantuitor al Lui, ducand mesajul vestii bune cu credinciosie, va urma cu siguranta si pentru noi plecarea noastra definitiva in tara eterna a lui Dumnezeu, la fel cum a plecat porumbelul lui Noe a treia oara. Ce mesaj plin de speranta pentru noi pacatosii, dar rascumparatii Domnului, salvatii Lui prin credinta in Domnul Isus Hristos (datorita jertfei Lui).

Voi incheia cu un verset din Cartea Cantarea Cantarilor capitolul 2 versetul 14 care reda cuvintele Domnului Isus: „Porumbita din crapaturile stancii, ascunsa in scobiturile prapastiilor, arata-mi fata ta si fa-ma sa-ti aud glasul. Caci glasul tau este dulce, si fata ta este placuta”. Cu aceste cuvinte sa ne intampine si pe noi Domnul la revenirea Lui in slava. Amin!

Lasă un răspuns