Copiii noștri

Copiii, sunt roadele iubirii,

ei, sunt tot ce e mai pur…

Înflorim în spirit și-n simțire,

atunci când îi avem în jur.

 

Copiii, primenesc a noastre zile,

precum zorii dimineții;

Ei, sunt mugurii speranței,

catifelându-ne asprimea vieții.

 

Ei, ne-nmiresmează viața

ne-nseninează viitorul,

Ei, fac, ca ura, răutatea,

din sufletul nostru să-și ia zborul.

 

Copiii au nevoie de iubire ,

părinților ce ia-ți născut;

De dulcea voastră mângâiere,

prețioasa educație, de Cuvânt;

 

Prin ele vor cunoaște fericirea,

nu-ncercați prin supliniri,

Îndrumați-i spre Lumină

nu-i orbiți cu efemerele sclipiri.

 

Părinților, de vreți  s-atingeți

mărețe idealuri prin copii,

Fiți pentru ei un bun exemplu,

în greutăți  și-n bucurii…

 

La pășirea lor în viață,

voi sunteți primii lor învățători;

Arătați-le dincolo de neguri cerul

și că dincolo de spini sunt flori.

 

Fericit  este căminul,

unde voi, mame și tați,

Aveți în mână pâinea vieții

și la copiii voștri-o dați.

 

Astfel , voi aduceți cerul

aproape de inima lor,

Vor învăța să vă iubească

și de cer le va fi dor!

 

12 iulie 2000 Cluj-Napoca

 

Lasă un răspuns