Autor: Samanta buna

Vizualizari: 603

"Ziua aceasta este o zi de veste buna. Daca vom tacea..., vom fi pedepsiti." (2 Imparati 7:9)

Odata, un grup de oameni s-a ratacit intr-o pestera. Totusi au reusit sa supravietuiasca. Au gasit ciuperci si viermi, si-au aranjat frumos pestera, s-au casatorit, au avut chiar si copii si au format un sat. Parintii au murit, iar oamenii pesterii au trait mai departe acolo, fara sa stie de ce erau acolo.
Intr-o zi au fost orbiti de o lumina si au vazut venind spre ei un barbat.
"Cine esti tu?" au intrebat ei.
"Eu sunt speolog. De ce traiti aici, unde este intuneric, rece si umed?"
- "Cum? Este foarte placut aici", spusera oamenii satului. "Avem un hamac, iar ca desert primim ciuperci prajite."
- "Dar afara este mult mai frumos", replica speologul. "Acolo sunt flori, straluceste soarele, canta pasarile..."
- "Afara? Ce este aceasta?" intreaba oamenii si rasera. "Credem numai ceea ce vedem" replicara ei. Doi sau trei dintre ei s-au lasat convinsi si au plecat cu speologul. Cand s-au apropiat de iesirea din pestera, s-a facut tot mai lumina. Apoi au iesit si au vazut verdele pasunilor, au mirosit aerul parfumat de primavara si au simtit vantul. Entuziasmati au strigat: "Ce frumos! De aici nu mai vrem sa plecam!" Atunci speologul i-a intrebat: "Dar ce este cu ceilalti?"
- "Ceilalti nu vor!" au replicat oamenii. Dar el a insistat: "Ce s-ar fi intamplat daca n-as fi venit la voi si nu v-as fi convins sa veniti afara? Acum mergeti si voi la ei!"
Nu exista o "dorinta de a misiona", ci mai degraba o porunca de a misiona!