Autor: Samanta Buna

Vizualizari: 427

„Înaintea Ta noi suntem nişte străini şi locuitori, ca toţi părinţii noştri. Zilele noastre pe pământ sunt ca umbra...“ 1 Cronici 29.15

Cârmaciul Johann Maynard se afla la bordul unui vapor cu aburi care naviga între Detroit şi Buffalo. Era o după-amiază frumoasă de vară. Vaporul era plin de călători. Deodată s-a ridicat un nor de fum din interiorul vaporului şi s-a auzit strigătul alarmant: „Foc! Foc la bord!“ Toţi pasagerii şi marinarii s-au repezit pe punte. S-a turnat apă peste flăcări, dar totul a fost zadarnic. Vaporul avea o încărcătură de gudron care, odată atinsă de foc, nu putea fi stinsă. Pasagerii înghesuiţi spre cârmaci îl întrebau plini de teamă: - Cât mai avem până la Buffalo? - Aproximativ o jumătate de milă marină. - şi cât timp ne trebuie? - Trei sferturi de oră, dacă navigăm ca până acum. Dar norii de fum se înălţau şi mai groşi, şi mai mari, iar vâlvătaia sporea. - Rămâneţi cu orice preţ la bordul vaporului, dacă vreţi să vă salvaţi viaţa! Toţi au alergat în faţă: pasagerii şi echipajul. Toată partea din spate a vaporului dispăruse în flăcări şi fum, care se ridica în rotocoale.