Autor: Samanta Buna

Vizualizari: 438

„Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţia lui Dumnezeu.“ (Romani 2:5)

Într-un salon elegant se dădea o recepţie. Discuţia ajunse şi la creştinism. Un domn bătrân şi foarte elegant se adresă unei doamne care era creştină: - Deduc din cuvintele dumneavoastră că sunteţi creştină. Credeţi sincer tot ce scrie în Biblie? - Da! - Credeţi că morţii învie? - Da! - Credeţi că toţi vom fi judecaţi? - Da! - Credeţi că cine nu este scris în cartea vieţii va ajunge în iad? - Da! Bărbatul se ridică, luă colivia cu papagali şi se prefăcu că o aruncă în cămin. Speriată, doamna îl apucă de braţ şi spuse: „Ce vreţi să faceţi?“ - Vedeţi, doamnă, vă este milă de nişte păsări! Credeţi că Dumnezeul dragostei ar arunca milioane de oameni în iad? - Vă înşelaţi, zise doamna. Dumnezeu nu aruncă pe nimeni în iad. Oamenii aleargă spre iad. Dumnezeu vrea ca toţi oamenii să fie salvaţi.