Autor: Samanta Buna

Vizualizari: 801

„Zilele mele sunt ca o umbră gata să treacă, şi mă usuc ca iarba.“ (Psalm 102:11)

La romani era obiceiul ca ori de câte ori trecea împăratul prin faţa poporului adunat, un ofiţer să treacă în faţa lui, să aprindă un fuior de in şi să strige în auzul tuturor: „Sic transit gloria mundi“, adică „Aşa trece gloria lumii“. Prin aceasta, şi împăratul, şi poporul erau înştiinţaţi că toată gloria lumii trece ca fuiorul de in. Faptul că „orice făptură este ca iarba, şi toată slava ei, ca floarea ierbii“ (1 Petru 1.24) ar trebui să fie o realitate recunoscută de toţi. Chiar dacă nu vrem să credem afirmaţiile Cuvântului lui Dumnezeu, realitatea rămâne. Să privim o clipă în jurul nostru! Câţi dintre semenii noştri, care până mai adineauri erau printre noi, acum nu mai sunt? Da, zilele noastre trec ca un sunet! Însă Dumnezeu, în înţelepciunea Sa, nu ne-a creat pentru o viaţă aşa de scurtă. Noi avem un suflet care este veşnic. Sufletul nostru va fi ori veşnic în bucuria mântuirii aduse de Domnul Isus, ori veşnic pierdut. Alegerea se face acum şi aici , fiindcă Mântuitorul „are putere pe pământ să ierte păcatele“ (Matei 9.6). Evanghelia mântuirii se vesteşte aici pe pământ şi avem această posibilitate să ascultăm de chemarea la viaţa veşnică. Ce ne-ar putea opri?