|
Vezi devotionalul Hercule la răspântie de drum
Autor: Samanta Buna
Vizualizari: 785„Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare... Dar strâmtăeste poarta, îngustă este calea care duce la viaţă...“ (Matei 7:13-14)
Se spune despre uriaşul Hercule că a făcut mai multe fapte de vitejie. Într-o zi, fiind în călătorie, Hercule ajunse la o răspântie de drum. O parte a drumului o lua într-o direcţie şi acolo era o femeie care se vedea că duce o viaţă uşuratică, iar cealaltă parte a drumului pornea în direcţia opusă, unde o femeie simplă stătea cu o ramură de finic în mână. Drumul ce pornea mai departe era îngust, cu spini şi pietre. Când s-a apropiat Hercule de răspântia drumului, femeia uşuratică i-a zis uriaşului: „Vino pe drumul acesta şi vei avea tot ce-ţi doreşte inima; vei avea prieteni, petreceri, desfătări şi tot ce ai nevoie ca să-ţi trăieşti viaţa.“ „Calea mea – zise femeia cealaltă – este îngustă şi anevoioasă, dar în schimb la capătul ei va fi o fericire netrecătoare.“ Hercule se opri în faţa acestei răspântii. Avea în faţa sa o luptă; o luptă în care nici braţele sale puternice, nici ghioaga nu-i mai puteau fi de folos. Era o luptă sufletească. Legenda spune că Hercule a câştigat lupta. Înţelegând că în faţa sa stătea virtutea şi păcatul, a ales calea îngustă.
„Aşa vorbeşte Domnul: Staţi în drumuri, uitaţi-vă şi întrebaţi care sunt cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblaţi pe ea şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre!“ (Ieremia 6:16)
Istoria lui Hercule se repetă în viaţa noastră. Cele două căi: credinţa şi păcatul stau clipă de clipă în faţa alegerii noastre. Vrăjmaşul sufletelor – diavolul – pune neîncetat în faţa noastră calea largă a deşertăciunilor acestei lumi şi ne îndeamnă să păşim pe ea. Mântuitorul ne pune în faţă calea vieţii şi ne invită: „Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare…“ (Matei 7.13). Alegerea ne aparţine. „Iar poporului acestuia să-i spui: «Aşa vorbe şte Domnul: Iată că vă pun înainte calea vieţii şi calea morţii»“ (Ieremia 21.8). Viaţa noastră trebuie să fie o decizie pentru calea îngustă, pentru calea vieţii veşnice! Hercule a fost un păgân şi a biruit ispita prin alegerea unei căi înguste. Vreţi să fiţi salvat pentru veşnicie? Atunci luaţi astăzi decizia de a merge pe calea îngustă a credinţei. Dumnezeu vă oferă salvarea: „Cine crede în Fiul, are viaţa veşnică.“ Dar trebuie să spunem şi cealaltă parte a versetului: „Dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el“ (Ioan 3.36).
Se spune despre uriaşul Hercule că a făcut mai multe fapte de vitejie. Într-o zi, fiind în călătorie, Hercule ajunse la o răspântie de drum. O parte a drumului o lua într-o direcţie şi acolo era o femeie care se vedea că duce o viaţă uşuratică, iar cealaltă parte a drumului pornea în direcţia opusă, unde o femeie simplă stătea cu o ramură de finic în mână. Drumul ce pornea mai departe era îngust, cu spini şi pietre. Când s-a apropiat Hercule de răspântia drumului, femeia uşuratică i-a zis uriaşului: „Vino pe drumul acesta şi vei avea tot ce-ţi doreşte inima; vei avea prieteni, petreceri, desfătări şi tot ce ai nevoie ca să-ţi trăieşti viaţa.“ „Calea mea – zise femeia cealaltă – este îngustă şi anevoioasă, dar în schimb la capătul ei va fi o fericire netrecătoare.“ Hercule se opri în faţa acestei răspântii. Avea în faţa sa o luptă; o luptă în care nici braţele sale puternice, nici ghioaga nu-i mai puteau fi de folos. Era o luptă sufletească. Legenda spune că Hercule a câştigat lupta. Înţelegând că în faţa sa stătea virtutea şi păcatul, a ales calea îngustă.
„Aşa vorbeşte Domnul: Staţi în drumuri, uitaţi-vă şi întrebaţi care sunt cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblaţi pe ea şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre!“ (Ieremia 6:16)
Istoria lui Hercule se repetă în viaţa noastră. Cele două căi: credinţa şi păcatul stau clipă de clipă în faţa alegerii noastre. Vrăjmaşul sufletelor – diavolul – pune neîncetat în faţa noastră calea largă a deşertăciunilor acestei lumi şi ne îndeamnă să păşim pe ea. Mântuitorul ne pune în faţă calea vieţii şi ne invită: „Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare…“ (Matei 7.13). Alegerea ne aparţine. „Iar poporului acestuia să-i spui: «Aşa vorbe şte Domnul: Iată că vă pun înainte calea vieţii şi calea morţii»“ (Ieremia 21.8). Viaţa noastră trebuie să fie o decizie pentru calea îngustă, pentru calea vieţii veşnice! Hercule a fost un păgân şi a biruit ispita prin alegerea unei căi înguste. Vreţi să fiţi salvat pentru veşnicie? Atunci luaţi astăzi decizia de a merge pe calea îngustă a credinţei. Dumnezeu vă oferă salvarea: „Cine crede în Fiul, are viaţa veşnică.“ Dar trebuie să spunem şi cealaltă parte a versetului: „Dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el“ (Ioan 3.36).



Titlu: o
Adauga noutate




