Autor: Samanta Buna

Vizualizari: 651

„Cunoşti tu legile cerului? Sau tu îi orânduieşti stăpânirea pe pământ?“ (Iov 38:33)

Are viaţa vreun sens? De unde venim şi încotro mergem? Unde se va sfârşi această alergare neîntreruptă? Va fi ceva după moarte? Iată o parte din întrebările care stăruie în mintea omului! ştiinţa explorează spaţiul, ea a dus omul pe lună, dar este incapabilă să ne dea cea mai mică explicaţie despre originea şi destinul nostru. Dumnezeu, singurul care cunoaşte inima omenească şi toate întrebările care o tulbură, n-a vrut să ne lase fără răspuns. Chiar dacă pe pământul pe care locuim, nu suntem decât ca un fir de praf care pare rătăcit în infinit, noi nu suntem pentru Dumnezeu nişte fiinţe neînsemnate. Omul s-a slujit în chip minunat de inteligenţa sa. El a explorat materia, a dezintegrat atomul, a atins cosmosul; dar ignoră încă esenţialul a ceea ce trebuie să ştie: adevărata raţiune de a fi pe pământ şi viitorul său veşnic. Cu cât se instruieşte mai mult, cu atât se pierde în propriile sale probleme. ştie să dirijeze multe mecanisme, dar nu ştie să se dirijeze pe sine. Pentru aceasta trebuie să înceapă cu ascultarea de Dumnezeu, care este adevăratul răspuns la toate problemele.