Autor: Samanta Buna

Vizualizari: 561

„Domnul... are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ...“ (2 Petru 3:9-10)

Harul lui Dumnezeu şi îndurarea Sa faţă de oameni ţin mult, foarte mult, dar nu veşnic. Un evanghelist din secolul al XIX-lea folosea, pentru a ilustra aceasta, un exemplu drastic. Odinioară nu existau trenuri. O dată pe zi trecea prin sate şi oraşe poştalionul. El stătea pregătit şi aştepta pasagerii. Unii veneau la timp şi urcau în poştalion. Atunci, acesta ar fi trebuit să pornească la drum. Dar vizitiul poştalionului se gândea: „Poate cineva a întârziat!“ Deci, mai aştepta. şi, într-adevăr, după un timp, venea cineva fugind. După un alt timp de aşteptare, venea un altul fugind. Vizitul încă ezita, apoi însă lua cornul şi sufla în el. Apoi pornea la drum. – Poştalionul tocmai ieşea pe poarta cetăţii, când apărură doi oameni fugind. Au rămas prea mult timp în oraş, iar acum poştalionul plecase. Prea târziu! Aşa este şi cu harul Mântuitorului. El vă aşteaptă de mult timp. El amână ceasul dumneavoastră cât e posibil. Dar poate fi şi pentru dumneavoastră cândva un prea târziu.