Autor: Samanta Buna

Vizualizari: 437

„În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, umblă după lucrurile firii pământeşti; pecând cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului, umblă după lucrurile Duhului.“ (Romani 8:5)

Într-o fabulă se spune că un cocostârc bătrân se plimba de-a lungul unei gârle căutând melci. Acolo sosi şi o frumoasă lebădă. Întinzându-şi gâtul, cocostârcul o întrebă de unde vine. „Din înălţimea cerului.“ - „Cer? Despre cer n-am auzit niciodată. E departe?“ - „Da.“ - „E o ţară frumoasă? Mai frumoasă decât asta în care trăiesc?“ - „Mult mai minunată“, şi lebăda începu să-i povestească despre frumuseţile cerului. Bătrânul cocostârc asculta. După ce lebăda îşi termină frumoasa ei expunere despre cer, cocostârcul întrebă: „Dar oare sunt şi melci în cer?“ Lebăda răspunse: „Nu, din fericire, acolo nu este nimic urât; melcii nu sunt primiţi acolo.“ - „În cazul acesta“, zise cocostârcul, „n-am ce căuta în cer. Eu vreau melci.“ Iată un mare adevăr în morala acestei fabule! Cei ce trăiesc după îndemnurile firii lor păcătoase caută numai lucrurile rele. Dacă l-ai duce pe un astfel de om în cer, nu s-ar simţi bine. De aceea Dumnezeu vrea să dea fiecăruia o natură nouă, o natură care iubeşte cerul, o natură care trăieşte după legile cerului.