Autor: Samanta Buna

Vizualizari: 424

„Trecătorii îşi băteau joc de El... şi ziceau: Tu, care strici templul şi-l zideşti la loc în trei zile, mântuieş-te-Te pe Tine Însuţi! Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, pogoară-Te de pe cruce!“ (Matei 27:39-40)

Când Mântuitorul nostru era răstignit pe cruce, a fost expus batjocurilor celor care Îl priveau. Ei îşi băteau joc de El că poate să distrugă templul şi să-l zidească în trei zile şi că nu este în stare să Se mântuiască pe Sine. Aceşti batjocoritori erau distrugătorii „templului trupului Său“, care a fost rezidit prin învierea Sa. El nu a vrut să Se mântuiască pe Sine. El a mers în moarte pentru a mântui pe alţii. Ce durere a fost pentru El faptul că nimeni nu recunoaştea acest lucru şi toţi Îl batjocoreau! Cea mai mare ocară este cuprinsă în cuvintele: „S-a încrezut în Dumnezeu: să-L scape acum Dumnezeu, dacă-L iubeşte. Căci a zis: Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!“ La această provocare, cerul a rămas mut. O, ce suferinţă de nedescris! Apoi auzim cuvintele sfâşietoare ale Fiului: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?“ Motivul pentru părăsirea Sa îl găsim în Psalmul 22: „Totuşi Tu eşti Cel sfânt!“ Deoarece Dumnezeu este sfânt, nu poate vedea păcatul; iar Isus a fost făcut păcat pentru noi. El a murit de bunăvoie; El a fost jertfa, dar a adus-o de bunăvoie. Ce Domn vrednic de adorare!