Am auzit pe multi spunând:
„ Isus nu sfarama zavorul.
El bate însa-ncet si blând,
dar tu deschizi, nu Salvatorul !”

Odata însa-n viata mea,
Isus vârând prin usa mâna,
mi-a zis: „Eu, totusi, potintra,
caci Eu sunt Domnul tu tarâna !”

Dar n-a intrat. Si-am plâns cu-amar,
ne-ntelegând: de ce nu vine ?
Dar El n-avrut ca un tâlhar
sa traga fierul pus de mine...

Când I-am deschis, era târziu.
El disparuse-n umbra serii.
Orasu-ntreg parea pustiu.
Si m-au lovit pe drum strajerii.

Abia în zori ne-am întâlnit
în Ghetsimani, pe o carare ...
El, cel nemarginit,
iar eu... tarâna cu zavoare ...

O, frate drag, Isus e blând,
El sta la usa ta si bate.
El poate s-o sfarâme-oricând.
Dar dragostea din El ... nu poate.