A fost candva pe-acest pamant
Un om cum n-o mai fii nicicand
Era un Sfant.
Avea o bunatate-n El
Nemarginita intr-un fel
S-ajute-n boala si-n nevoi
Pe cei sarmani si pe cei goi.
Si lume multa Il urma
Si-L ascuta ce le vorbea,
Caci ei nu au mai intalnit
Pe cineva sa fii vorbit
Atat de bland si de duios
Doar El era Isus Cristos.
Dar nimani nu Il cunostea
Cu adevarat cine era,
Si IL urmau unde mergea
Erau uimiti ce-i invata,
Erau uimiti cum vindeca,
Pe cei bolnavi de boala grea.
La orbi cum vedere le da
Pe-ologi din pat ii ridica
Si chiar pe mortii ii invia.
Pe cei de duhuri chinuiti
Ii dezlega-n puterea Sa
Ce nimenea nu reusea.
Apoi pe toti ii invata
Citind in Scripturi le explica
Si pilde multe le dadea.
Ii invata cum Dumnezeu
Va trimite pe fiul Sau
Sa i-a pacatu-asupra Sa
Si chiar cu sange-l va spala,spre a-l ierta.
Dar crezare multi nu i-au dat
A fost hulit si judecat
Si chiar la moarte a fost dat,Crucificat
O ce pacat,o ce pacat,
Era Isus cu-adevarat.
Amin