Adierea Duhului...

A trecut în susur peste mine
Adierea Duhului cel Sfânt,
Sufletu-mi gemea-n suspine
Sub povara zilelor înfrânt.

El m-a întărit cu-a Sa putere
Să păşesc pe cale înainte,
Şi-atingându-mă prin adiere
Ca o flacără, era fierbinte.

El în minte mi-a adus lumină
Şi-ntunericul l-a spulberat,
Şi pe calea-I sfântă şi divină
Paşii vieţii mi i-a îndreptat.

Roade, ce au arătat lucrarea
Sunt, dragostea şi bucuria,
Pacea, şi-ndelung răbdarea,
Bunătatea şi credincioşia.

Facerea de bine şi blândeţea,
Şi-nfrânarea poftelor fireşti,
Sunt jaloane puse în justeţea
Vieţii sfinte şi duhovniceşti.

Prin puterea-I cea înnoitoare
Adierea Duhului cel Sfânt,
Mâ va modela-n a Sa lucrare
În oglinda sfântului Cuvânt.