|
Vezi poezia Atât de drag...
Autor: Flavius Laurian Duverna
Vizualizari: 515Atât de drag...
Atât de drag îmi eşti Isuse
Venind aici din cerul sfânt,
Şi vorbele-n cuvinte spuse,
Îmi sunt lumină pe pământ!
Azi, ele-mi călăuzesc paşii
În viaţa care-mi e pribeagă,
Având model, pe înaintaşii,
În consacrarea lor întreagă.
Şi mă îndeamnă tot mai sus
Spre sfântul ideal al sperării,
Să pot să fiu, o, scump Isus,
O perlă din lumea pierzării!
Căci ai venit prin întrupare
Să poţi s-aduci la împlinire,
Prin planul de răscumpărare
Cea mai frumoasă mântuire.
Şi mântuirea nu-i prin fapte
Nici prin merite ale noastre,
Ce n-ar putea ca să ne salte
În sus spre cerurile albastre.
Ci-o mantuire prin dreptate
Ce-ai oferito în dreptul meu,
Cu fapte rele,-n strâmbătate
Departe fiind de Dumnezeu.
Când eu nu Te cunoşteam
Tu, Neprihănire şi Sfinţire,
Prin planu-Ţi ce nu-l ştiam
Te-ai dăruit spre mântuire!
Mi-ai arătat... sus la Calvar
Pe cruce întins, şi răstignit,
Că sunt prins în al Tău har
Şi sunt salvat, sunt mântuit.
Atât de drag îmi eşti Isuse
Venind aici din cerul sfânt,
Şi vorbele-n cuvinte spuse,
Îmi sunt lumină pe pământ!
Azi, ele-mi călăuzesc paşii
În viaţa care-mi e pribeagă,
Având model, pe înaintaşii,
În consacrarea lor întreagă.
Şi mă îndeamnă tot mai sus
Spre sfântul ideal al sperării,
Să pot să fiu, o, scump Isus,
O perlă din lumea pierzării!
Căci ai venit prin întrupare
Să poţi s-aduci la împlinire,
Prin planul de răscumpărare
Cea mai frumoasă mântuire.
Şi mântuirea nu-i prin fapte
Nici prin merite ale noastre,
Ce n-ar putea ca să ne salte
În sus spre cerurile albastre.
Ci-o mantuire prin dreptate
Ce-ai oferito în dreptul meu,
Cu fapte rele,-n strâmbătate
Departe fiind de Dumnezeu.
Când eu nu Te cunoşteam
Tu, Neprihănire şi Sfinţire,
Prin planu-Ţi ce nu-l ştiam
Te-ai dăruit spre mântuire!
Mi-ai arătat... sus la Calvar
Pe cruce întins, şi răstignit,
Că sunt prins în al Tău har
Şi sunt salvat, sunt mântuit.



Titlu: o
Adauga noutate




