Atât de mare a fost Iubirea

Atât de mare a fost Iubirea
Descoperită, în Dumnezeu,
Că-n toate lumile, uimirea,
Şi-a pus pecetea-n apogeu.

În starea-I cea desăvârşită
Prin planul măreţ şi sfânt,
A fost deplin, descoperită
În jertfa-I dată pe pământ.

Ea dela staul pân-la cruce
A indicat clar, în Univers,
Ce-a fost în stare, a aduce
Păcatul prin al vieţii mers.

Când strigătul ,,S-a sfârşit!’’
A răsunat sus... pe Calvar,
Pământ şi cer ...au tresărit
La cel mai cumplit coşmar.

Şi-acele lumi, nenumarate
Ce au privit, cu încordare,
Au înţeles, atunci în parte
Iubirea cât a fost de mare.

Au priceput, că prin milenii
În lupta grea ce a fost dusă,
N-au asistat doar la vedenii
În drama ce...a fost impusă.

Ci-n jertfa crucii, dovedită
Din Ghetsimanii, la Calvar,
Iubirea scumpă şi-mplinită
Pentru păcat S-a pus hotar.

Doar Iubirea cea Supremă
În lupta cea grea începută,
S-a mulţumit, c-o diademă:
Din aspri spini fiind făcută.

Pe umeri Şi-a purtat altarul
În crucea grea de răstignire,
Când tot păcatul şi amarul
L-a suportat în grea-njosire.

Să-aducă pacea, în Univers,
Pe crucea Golgotei jertfită,
Cu sângele-I păcatu-a şters
Al lumii, ce-a fost osândită.

Si până-n spaţii necuprinse
Şi har şi mila-I, străbătură,
Aidoma unei torţe-aprinse
Peste potopu-ntreg de ură.

Atât de mare a fost Iubirea
Cea revărsată, prin Cuvânt,
Căci celelalte lumi menirea
Şi-o văd în sacrificiul sfânt.