Atât de-adâncă eşti Iubire

Atât de-adâncă eşti Iubire
Cu-obârşia mare din vecii,
De unde-n sfântă strălucire
Te-ai revărsat, în raze vii!

Ai luminat întreg pământul
Cuprins de întuneric gros,
În întrupare, prin Cuvântul,
Venind aici din ceruri, jos!

În staul noaptea-n Betleem,
Din iesle leagăn Ţi-ai făcut,
Ca amintindu-ne să vedem,
Ce pat sărac Ţi-ai aşternut!

Şi-n toiul nopţii-ai pribegit
Iubire Sfântă, prea curată,
Fugind în grabă spre Egipt
Să poată fi, lumea salvată!

O! nepreţuită ai fost Iubire,
Şi neluată-ai fost în seamă,
Când mergeai la răstignire
Privind în faţă, fără teamă!

Astfel, ajuns-ai la Golgota
Ca să aduci lumii salvarea,
Şi ai stătut trei zile-n grota
Mormântului, cu sigilarea!

Dar n-a putut, să Te reţină
Că jertfă singură Te-ai dat,
O! Iubire Sfântă şi Divină,
Tu-n slavă mare, ai înviat!