A fost un famen etiopian
Pe drumul care cobora spre Gaza
Pustiu,prin clocotul ca de vulcan
Al soarelui care-ncingea amiaza.

În carul său venit din depărtări,
Muncit de ne-ntrerupta-i căutare,
El era chinuit de întrebări
Deşi se întorcea de la-nchinare.

Şi pentru că-l ardea cu foc mocnit
Dorinţa lui de-a şti cui se închină,
Domnul din cer i S-a descoperit
Când Filip i-a adus din Duh lumină.

A fost mometul vieţii culminant
Şi focu-n el şi-a înteţit văpaia
Căci Mielul se decoperea,vibrant,
Pe paginile Cărţii lui Isaia.

“Ce mă împiedică să mă botez
Când eu mărturisesc,ştiid prea bine,
Isus e Domn,acesta-mi este crez,
Iar apa,uite,este lângă mine.”

Un om a căutat şi a găsit
Răspunsul prin a Duhului Sfânt rază,
Şi-a înţeles că este mântuit
Acel ce crede dar se şi botează.

Dacă mai ai încă nelămuriri,
Ai vrea să cauţi însă nu ştii unde,
Găseşte în Cuvânt dezvăluiri,
Căci Domnul niciodată nu se-ascunde.

Apoi,lângă izvorul din Cuvânt,
Simţind cum cerurile te adapă,
Să iei decizia de Legământ
Mărturisind:Eu cred şi…uite apă!