Aştepţi să vină Domnul şi tot deşert vorbeşti,
Aştepţi să vină noaptea şi tot pierdut trăieşti.
Să vină învierea şi tot nepregătit,
Să vină judecata şi tot nepocăit.
Să vină veşnicia cu focul inamic,
Iar plâns şi pocăinţă, nimic, nimic, nimic.

Ce-aştepţi tu de la Domnul sau de la moartea Sa?
Ce-aştepţi de la-nviere sau judecata grea?
Ce-aştepţi în veşnicie? Ce crezi c-ai să primeşti?
Când toate bat la usă, tu nici nu te gândeşti.
O, viaţa ta se pierde zadarnic pic cu pic,
Iar plâns şi pocăinţă, nimic, nimic, nimic.

Ascultă înştiinţarea, ascult-o măcar azi,
‘Nainte de-a ajunge în veşnicul necaz.
Întoarce-te la Domnul cât este timp şi har,
De mâine poate totul pe veci va fi-n zadar.
O, iată secerişul, tu n-ai dat nici un spic,
Şi n-ai în veşnicie, nimic, nimic, nimic.