Autor: Ioan Racz

Vizualizari: 1479

Doresc ca inainte de toate toti care reflectam, meditam cateva minute la cuvantul Sfant a lui Dumnezeu sa binecuvantam impreuna numele Tatalui a Fiului si al Duhului Sfant.Defapt daca cautam altceva decat slava lui Dumnezeu ne auto inselam amarnic si pierdem din vedere esentialul, neschimbatul, nepieritorul adevar ca noi trebuie sa ne smerim, ca si creaturi iubite de Creatorul nostru.
Am fost iubitii lui Dumnezeu si suntem.Dar aceste lucruri ne implica vointa, fiinta noastra, la a raspunde cu aceasi dragoste fata de Dumnezeu.Israelul avea porunca clara in privinta aceasta.Ascultati ce frumos reda Moise din partea Domnului porunca aceasta care ne cere sa-L iubim pe Dumnezeul vesnic pentru ceea ce a facut El pentru noi respectiv pentru poporul Israel;si anume in mod special ca ne-a eliberat, ne-a scapat din Egiptul lumii acesteia si "mainele noastre numai tin cosul" satanei, ci suntem oameni "sloboziti ai Domnului", peregrini spre tara eterna a Canaanului ceresc unde nu ne asteapta ca pe Israel smochini, rauri de apa, cirezi de vite, pamanturi roditoare, ci ne asteapta un "cer nou si un pamant nou, unde locuieste dreptatea" - slavit sa fie Domnul pentru aceasta -, ba mai mult ne asteapta Dumnezeu Tatal, Fiul si Duhul Sfant.Dar sa revenim la porunca in care este cuprinsa toata Legea: Deuteronom 4-5:6 "Asculta Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn.Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, si cu toata puterea ta.
Pentru tot ce a facut si va mai face Dumnezeu pentru noi, suntem indemnati, ba chiar ni se porunceste sa Il iubim pe Dumnezeul nostru care a dat pe Fiul ca jertfa de ispasire pentru pacatele noastre.
In evanghelia dupa Marcu la porunca de al iubi pe Dumnezeu din toata inima, cu tot sufletul cu toata puterea, se mai adauga si cu tot cugetul tau.Noul legamant aduce un cuget nou, bun, curat, asa cum ni se spune in cartea Evreilor 8:14.
Dragostea este ceva ce noi nu posedam, atunci de ce ni se cere sa iubim ?
Desigur noi avem o dragoste fireasca, naturala, dar alterata de pacat.Dar Dumnezeu ne cere o dragoste "agape" jertfitoare, profunda, reala.
Aceasta dragoste se primeste prin credinta de la Izvorul dragostei si anume de la Dumnezeu care da tuturor, "cu mana larga si fara repros" (mustrare).El nu-ti reproseaza daca iti da ceva, El nu este ca noi care daca facem ceva prin harul Domnului, iar apoi daca cel ce a beneficiat de ceva de la noi, ne greseste cu ceva, ii aducem reprosuri.Aceasta dragoste care vine prin credinta in Dumnezeu si cea facut El pentru noi prin Fiul, este adusa prin Duhul Sfant, ca roada a Duhului, ca dar, ca si un cadou din partea Domnului.In cartea Romanilor 5:5 ni se spune ca "dragostea lui Dumnezeu a fost turnata in inimile noastre prin Duhul Sfant, care ne-a fost dat".In Galateni 5:22 ni se spune ca roada Duhului este dragostea fata de Dumnezeu si fata de semeni.In cartea Apocalipsei o biserica si anume cea din Efes este mustrata ca a parasit dragostea dintai, fata de Dumnezeu, in primul rand si apoi fata de semeni.
Ce este aceasta dragoste dintai?
Este intocmai dragostea acea initiala si initiata de Duhul Sfant, in momentul in care au acceptat dragostea jertfitoare a Domnului Isus care a fost dat de Tatal.Insa ni se cere si noua ca si celor din Efes sa vedem cand am piedut aceasta dragoste si datorita carui pacat, greseala si sa ne caim si sa ne indreptam caile si faptele ca sa beneficiem din nou de umplerea Duhului si implicit de roada Duhului, respectiv a dragostei.
Sa ne aducem aminte totdeauna ce spune Pavel in 1Corinteni 13:13 "Acum raman acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea", dar cea mai mare dintre ele este dragostea si totusi Pavel incepe cu credinta pentru ca prin credinta ajungi la dragoste, dar dragostea desavarseste credinta ca spunem asa.In 1 Corint 8:3 acelasi Pavel ne spune ca cei ce-L iubesc pe Dumnezeu sunt cunoscuti, recunoscuti de Dumnezeu.Faca Domnul sa fim cunoscuti in "ziua aceea" de Domnul datorita iubirii noastre fata de Domnul.
Si inca un gand cu care vreau sa inchei micul indemn si anume acela ca cei ce-L iubesc pe Dumnezeu trebuie sa iubeasca pe cei credinciosi si pe cei necredinciosi.2Petru 1:7 ne spune ca sa unim evlavia (frica de Domnul) cu dragostea de frati, iar dragostea de frati sa o unim cu iubirea fata de toti oamenii.
In 1Ioan 3:14 ni se spune ca noi cunoastem ca am trecut din moartea la viata (adica suntem mantuiti) pentru ca iubim pe frati.
1Ioan 3:16 ne spune mai clar ca dragostea lui Dumnezeu fata de noi ne obliga la iubirea semenilor."Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea ca, El si-a dat viata pentru noi; si noi deci trebuie sa ne dam viata pentru frati".Desigur ca dupa spusele Mantuitorului nu exista dragoste mai mare decat sa-si dea cineva viata pentru prieteni , ba chiar pentru vrajmasii lui cum a facut Domnul Isus care si-a dat viata atat pentru prietenii Lui, cat si pentru vrajmasii Lui.
In 1Ioan 3:17 ne arata cum se manifesta dragostea practic fata de semeni.In versetul urmator ne spune si concluzia "Copilasilor, sa nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu faptela si adevarul".
Iar ca un ultim verset de atentionare pentru noi, desi ar fi multe de spus pe acest subiect vom cita 1 Ioan 4:8 "Cine nu iubeste, n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru ca Dumnezeu este dragoste".
Sa il rugam pe Dumnezeu sa ne umple cu Duhul Sau Cel Sfant si sa ne daruiasca, dar si sa creasca dragostea Lui in noi fata de El in primul rand, apoi fata de frati cat si fata de oamenirea pierduta in pacate. AMIN!