Autor: Fedor Covaci

Vizualizari: 4345

Doamne, ce mulţi sunt cei care trăiesc zile şi ce puţini sunt cei ce trăiesc viaţa.



Un cuvănt despre mesajul pierdut al Anului Nou....
De-a lungul timpului am observat că noi oamenii am devalorizat cuvintele. Am ajuns să folosim slogane mecanice şi să folosim cuvinte frumos meşteşugite cu ocazia marilor sărbători. Ne trimitem mesaje frumos construite să fie cât mai spirituale şi dăm versete biblice ca argumetaţie. În spatele acestor fraze cred că ne ascundem sărăcia spirituală. Dar să nu uităm că autorul sărbătorilor este Dumnezeu. Aşa că orice sărbătoare trebuie să ne direcţioneze şi să ne focalizeze pe Dumnezeu. Scriu aceste rânduri pentru ca să înţelegem mesajul pierdut al adevăratului Revelion spiritual (odihnă în Cristos). Revelionul 2010 se va derula la fel ca toate celălalte de până acum. Va fi acelaşi tipar pentrucă lumea are modelul ei. Se vor arunca în aer sute de milione de euro în toată lumea (petarde, jocuri de artifici,...) uitân-d că în acelaşi timp mor zeci şi sute de mii de copii subnutriţi din lumea a treia -Africa. În acelaşi timp când privim cum luminile rafalelor de artifici sfredelesc cerul sunt copii în Africa care îşi pierd lumina ochilor – orbesc pur si simplu datorita unei boli care poate fi tratată cu o simplă operaţie care costă puţin. Specialişti oftalmologi austrieci au făcut un calcul şi ne-a trimis următorul mesaj: un copil din Africa poatre fi salvat de la orbire dacă i se face o simplă operaţie care costă doar 30 de Euro. Sărbătoarea Revelionului îi atrage pe foarte mulţi oameni să participe la ritualul acesta al artificiilor, în loc să salveze pe acesti copii de la orbire. De multe ori sunt cazuri şi nu puţine în toată lumea în care cei implicaţi şi împătimiţi în aceste jocuri de artifici îşi pierd lumina ochilor datorită accidentelor cu petarde. Paradoxal, ziua în care poţi să faci tu un cadou pentru un copil ca să nu îşi piardă vederea îţi cheltuieşti banii pentru a cumpăra petarde cu care există riscul să îţi pierzi tu singur vederea. Oare nu ar trebuie să ne fie pildă negativă toate aceastea şi să ne arate cât de orbiţi sunt oamenii. Lumea este de fapt un sistem fără Dumnezeu. Cred şi am convingerea puternică că perspectiva creştină a Revelionului sau a Anului Nou ar trebui să fie altfel. Sărbătoarea aceasta de la cumpănă dintre ani să ne prindă într-o „horă” comunitară a familiei lui Isus. Anul Nou este o ocazie prielnică de a ne verifica relaţia cu Dumnezeu şi climatul comunitar. Sărbătoarea aceasta ar trebuie să fie de natură personală, să ne introducă într-o stare de reflectare asupra evenimentelor din anul precedent. Un moment de meditaţie şi evaluare obiectivă, scrupuloasă a acţiunilor noastre bune şi rele aşa cum au fost ele în realitate. Anul Nou trebuie să fie un moment în care să ne reevaluăm viaţa din punct de vedere spiritual, comunitar, familiar, profesional. Mă fascinează modul în care sărbătoresc evreii sărbătorile. Ei ştiu că orice sărbătoare are un mesaj specific. Nu degeaba evrei când sărbătoresc cumpăna dintre ani sună de 100 ori din şhofar (corn de berbec). Aceste 100 de sunete impresionante în cele două zile a Anului Nou au scopul de a trezi în mod simbolic naţiunea la refecţie, la veghere de a deveni în anul care vine mai buni şi mai sfinţi. Aceste sunete sună trezire pentru că an după an trece şi unul din cele două evenimente se apropie, pentru uni poate fi venirea Domnului iar pentru alţi poate fi suprema excludere – moartea însăşi. Pentru oricare dintre aceste evenimente trebuie să fim pregătiţi. Ar trebuie să facem din sărbătoarea aceasta un eveniment al schimbărilor în bine şi să pornim într-un spirit de optimism în Anul Nou care abia începe. Marele cărturar român Nicolae Iorga spunea: „ Taina existenţei umane nu stă în a trăi, ci în a şti pentru ce trăieşti.” Oare ce ne-ar putea motiva să sărbătorim aşa cum doreşte Mântuitorul nostru iubit? Sociologul american Willard Waller şi-a cheltuit viaţa studiind oamenii şi relaţiile umane. A scris mult dar munca vieţii lui poate să fie rezumată în două afirmaţi simple dar în acelaşi timp atât de profunde.

1. În orice relaţie, o persoană iubeşte mai mult decât cealaltă.
2. Persoana care iubeşte cel mai puţin deţine cea mai multă putere şi invers, persoana care iubeşte cel mai mult deţine cea mai puţină putere.

Aceste două afirmaţi a sociologului Waller sunt extrem de profunde, în special când le privim în raport cu relaţia lui Dumnezeu cu omenirea. Fiindcă atît demult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Înţeleg că Leul (multă putere) din vechime a lui Iuda se descoperă în final ca Mielul (puţină putere) care a fost înjunghiat (Apoc. 5). Iată ce spune teologul George Gaird în comentariul său la cartea Apocalipsa: „ Mielul cel răstignit, cel anihilat, cel mai slab dintre toţi, care nu are nici frumuseţe, nici putere, nici cinste Se dovedeşte a fi Mântuitorul lumii”. Iată cum Mielul cel înjunghiat – simbolul slăbiciuni, în final stă în centrul tronului lui Dumnezeu – simbolul puterii. De aceea reputatul teolog britanic John Stott spunea: „Puterea prin slăbiciune se află până şi în centrul misterului Dumnezeului Atotputernic”. Acesta este cel mai mare paradox şi cel mai mare adevăr din univers. Vă invit acum la cumpăna dintre ani să ne aplecăm şi să ne închinăm în faţa acestui Adevăr care de fapt este o Persoană – Isus Hristos. Fie ca Anul Nou să fie o sărbătoare a mulţumirii prin care să-L glorificăm pe Dumnezeu. Mulţumirea este o stare, o atitudine pe care nu o putem defini prin cuvinte. Singurul mod de a defini această stare şi această atitidune de multumire este de a sărbători Revelionul 2010 în aşa fel încât să-L glorifice pe Dumnezeu. Dumnezeu în dragostera Sa prin Cristos a pregătit sărbătoarea (odihnă în Cristos). Cum vei sărbători depinde de tine ...