Autor: Emanuel Rusu

Vizualizari: 5719

In 2 Reg 2 citim:“8. Atunci Ilie si-a luat mantaua, a facut-o sul si a lovit cu ea apele, care s-au despartit intr-o parte si intr-alta, si au trecut amandoi pe uscat… 14. a luat mantaua, careia ii daduse Ilie drumul, si a lovit apele cu ea si a zis: „Unde este acum Domnul Dumnezeul lui Ilie?” Si a lovit apele, care s-au despartit intr-o parte si in alta, si Elisei a trecut." Ilie urmeaza oarecum modelul de succesiune cu Elisei asemeni cum Moise a facut cu Iosua (Deut. 34:1–12). Desi pentru cei mai multi comentatori biblici structura acestui text l-a inspirat pe Luca sa scrie Fapte 1 as dori sa ma opresc la altceva si anume la Elisei. Viata de slujire a lui Elisei incepe cu “Du-te, si apoi intoarce-te” (1Reg 19:20) iar acum cu “Ramai aici”.
Elisei a primit promisiunea ungerii. Vazuse dulceata “semnelor si minunilor” pe cand era cu Ilie. Cu toate aceste a inceput prost, deoarece a lovit apa in felul sau nu in felul lui Ilie. A lovit-o de doua ori ca Moise in vechime stanca. Studentii au cunostiinta insa nu si experienta. Elisei nu a vrut sa fie un spectator traind in trecut sau bazandu-se pe trecut, insa ii lipsea experienta sau desertul. Promisiunile lui Dumnezeu fata de tine nu se implinesc decat atunci cand inveti sa faci lucrurile intr-un mod potrivit voii Sale. El Isi tine cuvantul asa cum a promis. Dumnezeu actioneaza potrivit legilor Sale nu a capriciilor noastre. Nimeni nu poate inventa o evanghelie curata si perfecta ca a lui Dumnezeu. Mantaua puterii nu este un capriciu al tau sa o folosesti cum vrei, ci este a Cuiva care a destinat-o pentru slava imparatiei Sale. Evanghelia e Cuvantul lui Dumnezeu. Nu o sa ai victoria ce mult o astepti pana nu lovesti in “felul” Evangheliei si la acelasi nivel cu sfintenia pe care El a cerut-o si o cere. Cine vrea sa inventeze o alta evanghelie este sortit esecului. Va produce probabil emotii insa nu v-a desparti apele Iordanului. Desi vei lovi de mii de ori apele Iordanului din viata ta, niciodata nu vei trece pe partea cealalata pana nu te lasi invatat de Cuvantul Lui.
De asta e foarte important desertul in viata noastra, deorece aici ne dam seama ca in Imparatia lui Dumnezeu lucrurile nu stau asa cum vrem noi, ci asa cum El le face. Poate ai terminat o scoala biblica si ai fost in “extazul” slujirii, iar acum te confrunti cu realitatea desertului. Iesind de pe bancile scolilor teologice cu diploma in mana e greu sa digeri un “Ramai aici”. Nu uita ca “Rugul Aprins” i-a aparut lui Moise nu dupa 40 de ani de invatatura Egiptului, ci dupa 40 de pustie. De asta se afla “desertul” in viata noastra. Eu l-as numi Universitatea lui Dumnezeu. Aici diavolul profita si vrea sa ne insele cu tot felul de ganduri. Vrea sa ne inoculeze gandul “parasirii” de catre Dumnezeu. Niciodata sa nu dai crezare ideii ca nu valorezi nimic pentru Dumnezeu. M-am rugat candva lui Dumnezeu: “Doamne in vremurile grele din viata mea as vrea sa ma ajuti sa nu ma indoiesc ca Tu ma iubesti sau sa ma fac vinovat de pacatul justificarii”. In desertul vietii mele am invatat si invat ca nu poti cere nimic din ceea ce vrei sa vezi pentru ca in desert nu ai nimic ce sa vezi. In desert nu poti cere odihna ca nu ai unde sa te odihnesti. In desert nu poti cere o umbra pentru ca nu ai nimic unde sa gasesti adapost. In desert Il gasesti doar pe Dumnezeu – in Rugul Aprins. Si atunci cand incepi sa Il vezi, El va fi tot ceea ce vei vrea sa vezi. Atunci cand vei dori sa Il vezi doar pe El, atunci El va fi pentru tine odihna, umbra si calauza in noaptea sufletului tau ce te va conduce unde ti-a promis ca te va duce.
De asta e mult mai important statura (maturitate) ta decat pozitia (rangul) ta inaintea Lui. Dumnezeu vrea sa ne invete sa avem o statura corecta fara sa-L intereseze pozitia noastra. Pentru a cunoastea nivelul la care esti trebuie sa treci prin desert nu ca sa fii judecat ci transformat precum Naaman. In 2 Reg. 5 citim “1. Naaman, capetenia ostirii imparatului Siriei, avea trecere inaintea stapanului sau si mare vaza; caci prin el izbavise Domnul pe sirieni. Dar omul acesta tare si viteaz era lepros. 2. Si sirienii iesisera in cete la o lupta si adusesera roaba pe o fetita din tara lui Israel. Ea era in slujba nevestei lui Naaman. 3. Si ea a zis stapanei sale: „Of, daca domnul meu ar fi la prorocul acela din Samaria, prorocul l-ar tamadui de lepra lui!” 4. Naaman s-a dus si a spus stapanului sau: „Fata aceea din tara lui Israel a vorbit asa si asa.” 5. Si imparatul Siriei a zis: „Du-te la Samaria, si voi trimite o scrisoare imparatului lui Israel.” A plecat, luand cu el zece talanti de argint, sase mii de sicli de aur si zece haine de schimb.” Doua situatii contrare. Naaman avea pozitie insa nu statura. Tanara care il slujea avea statura insa nu pozitie.
In desert se va cunoaste adevarata statura a noastra inaintea lui Dumnezeu. Pozitia lui Naaman era buna pentru ca era general si putea straluci inaintea soldatiilor sai, insa pe dinauntru se putrezea. Tanara desi avea o pozitie de sclava statura ei era mare. Desi Naaman o facuse sclava, ii omorase probabil familia, o scosese din tara sa si i-a naruit toate visurile, ea il slujea din inima. Si cum stim ca il slujea din inima? “Of, daca domnul meu ar fi la prorocul acela din Samaria, prorocul l-ar tamadui de lepra lui” este sfatul ei. Ce ar fi zis alt rob? “Sa se putrezeasca! E pedeapsa lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a facut! “ . Cu “mantaua puterii” nu se loveste dupa capriciul nostru ci dupa “felul” Evangheliei. Acea tanara a carui nume nici macar nu este mentionat avea o alta statura launtrica. Una pe care o vedea doar Dumnezeu. Din prisosul inimii vorbeste gura.
Perioada in desert tinde uneori sa se largeasca. Pentru ce cauti pozitii? De ce vrei sa te vada altii cat ai suferit? De ce vrei medalii ca si cum ai face ceva pentru cineva? Te pot aplauda pentru pozitia ta, insa statura ti se putrezeste inainte lui Dumnezeu. Auzim zeci de predici de Inviere si ma mir cum multi predicatori pierd esentialul si anume ca prin Inviere Isus ne spune ca o noua faptura a luat nastere si ca avem de lucru. Dumnezeu vrea sa te treaca prin desert nu pentru ca sa te umileasca ci sa te desavarseasca. Predicam pe Isus ca pe un mod de a “scapa” din lumea asta si a fi cu El in cer, cand este exact invers. Cand Il primim pe El se “aduce” cerul pe pamant. El vorbeste ca vom fi cu El in cer insa nu in asta ci in unul nou. Prin desert Dumnezeu vrea sa se vada seninatatea “cerului” din noi. Si toate acestea pentru ca te iubeste.
Ne putem imagina aceasta realitatea pe care a zis-o Isus in Mat 17:20 “…Adevarat va spun ca, daca ati avea credinta cat un graunte de mustar, ati zice muntelui acestuia: „Muta-te de aici acolo”, si s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinta.”? Sa ne imaginam ce s-ar intampla sa avem resentimente, ganduri de razbunare, invidie, dorinta de putere si acest graunte de credinta. Probabil s-ar naste cele mai monstruoase lucruri pe fata pamantului. De asta se afla desertul. Pentru ca sa capatam maturitate in administraea darurilor pe care Dumnezeu le-a pus in noi. Pana nu capatam acest lucru suntem destinati sa ne petrecem toata viata in desertul vietii noastre.
Ai grija sa ai mereu tot ceea ce ai nevoie cand viata iti va cere. Daca nu vei avea cand ea iti cere, ea iti va da insa te va costa scump. Cand te confrunti cu pacatul arati cine esti. Cand te confrunti cu desertul arati ce ai.