Radio Icon Follow us on twitter Subscribe to Youtube Contact Yahoo
Click aici pentru a putea asculta.
crestin

Radio

Click aici pentru a putea asculta.
- Titlu: o
- Melodie: g
- e
resurse crestine
resurse crestine

Versetul zilei


>> Pune-l pe pagina ta!
resurse crestine

Vezi predica Intrarea lui Isus în Ierusalim


Icon autor Autor: Fedor Covaci
Micsoreaza marimea fontuluiMareste marimea fontului
Icon vizualizari Vizualizari: 13987


El întotdeauna a fugit când au voit să-L facă Rege, dar S-a prezentat atunci când au voit să-L răstignească.
(Sfântul Bernard)


Timpul este măsurat acum cu multă precizie şi devine foarte important: era cu şase zile înainte de Paşte. Se apropia praznicul Paştelor şi mulţimi de pelerini se îndreptau spre Ierusalim să participe la acest eveniment de referinţă din calendarul evreiesc. Ceasul a sosit pentru ca Isus să se prezinte liderilor religioşi de la Ierusalim că El este adevăratul Mesia. El a refuzat înainte rolul unui Mesia politic. Isus, fiindcă ştia că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă Împărat, S-a dus iarăş la munte, numai El singur (Ioan 6:15). El era aclamat ca un Rege dar puţini au văzut că era un Rege diferit. O analogie între regii obişnuiţi şi Regele Isus ne va ajuta să vedem diferenţa. Regele imperiului roman intra în oraş călare pe un cal sau car regesc, Isus intră pe mânzul unei măgăriţe arătând prin aceasta că El aduce pacea şi odihna. Modul în care a intrat Isus în Ierusalim a fost în contrast mare cu intrarea regilor imperiului roman. Ucenicii participanţi nu au înţeles sensul evenimentului pentru că le lipsea perspectiva crucii şi perspectiva învierii. Credinţa lor era slabă şi aveau nevoie de lucrarea Duhului Sfânt. „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta, când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul: căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare. El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi” (Ioan 16:12-14). A fost o zi a aclamaţiilor publice în care I sau atribuit titluri Mesianice. Mulţimea entuziasmată a făcut un covor de haine şi ramuri de finic (ramurile de finic erau simbolul victoriei), totuşi Hristos nu a cedat ispitei de a fi făcut Rege înainte de vreme. Este interesant de observat că intrarea lui Isus Cristos în Ierusalim este încadrată de două texte care vorbesc despre moartea Lui. În primul text este vorba despre ungerea cu mir pe care o face Maria, ungerea pe care Isus o consideră ca şi o anticipare a îngropării Sale. „Dar Isus a zis: lasă-o în pace căci ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele”(Ioan 12:7.) În al doilea text Domnul Isus Se numeşte pe Sine aici un grăunte de grâu. Dacă nu moare El, rămâne singur, bucurându-Se singur de gloriile cerului, dar fără să aibă păcătoşii mântuiţi cu care să împartă gloria Sa. Dar dacă moare va asigura o cale de mântuire prin care mulţi vor fi salvaţi. Grecii care au venit la Ierusalim să se închine cu ocazia praznicului au ştiut că Isus este vehement contestat de liderii iudeilor şi probabil doreau să Îi salveze viaţa ducându-L cu ei în Grecia. Isus le-a răspuns grecilor că această alternativă este opusă legii recoltei. El avea să fie proslăvit prin moartea Sa jertfitoare şi nu printr-o viaţă tihnită de filozof la Atena. El a refuzat să urce pe tron înainte de a se fi urcat pe altarul suferinţei şi a morţii. Pentru cei mai mulţi oameni moartea este umilirea lor, dar pentru Isus a fost mijlocul intrării în glorie. Analogia cu grăuntele de grâu care moare pe pământ şi produce multă roadă ne învaţă că moartea este necesară pentru recoltă. Această analogie cu bobul de grâu care moare exemplifică un principiu general paradoxal: moartea este calea spre viaţă. În cazul lui Isus, moartea Lui a dus la glorie şi viaţă nu numai pentru El ci şi pentru alţii. „Adevătat, adevărat vă spun că dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur dar dacă moare aduce multă roadă” (Ioan 12:24).

Aplicaţie: principiul este similar şi în cazul creştinului. Creştinul trebuie să-şi urască viaţa în lumea aceasta. A-ţi „urî viaţa” înseamnă a-I fi atât de devodat lui Hristos încât nu mai există egoism şi preocupare pentru tine însuţi. Un credincios trebuie să treacă print-o moarte spirituală faţă de sine, dacă doreşte să aibă viaţă din Cristos.
Cadrul triumfal şi entuziasmul norodului nu L-a impresionat pe Isus. Ştiţi de ce? Pentru că Isus a văzut dincolo de cadru ceremonial şi festiv. El a văzut că percepţia spirituală a oamenilor era redusă. Care este percepţia spirituală ta acum...
resurse crestine